Si cum stateam eu intr-o seara in fata unui calculator pe undeva la marginea Bucurestiului, mi-a revenit ideea unei plecari pentru o perioada mai lunga calare pe motocicleta. Gasit un traseu, l-am bibilit vreo 2 saptamani; pare in regula. Gata, am pentru ce lucra jumatate de an. Totul parea cat-de-cat in regula, mai putin partea financiara, mai ales ca se depasea bugetul initial cu cateva mii de euro. Asta e, munca mai multa. Si am inceput pregatirile, inceul cu incetul: cautat bagaje de motocicleta, intrebat diversi oameni de locuri de campare si cazare ieftina, ce rute sunt mai interesante, etc. Nu am cautat atractii turistice, nu am cautat trasee cat mai rapide intre doua puncte, ci doar locuri si drumuri care nu au parte de prea multe rulote, oameni cu familii, aglomeratie; adica exact tipul de drum pe care l-am descoperit anul trecut intre Brasov si Buzau- liber, asfalt perfect, soare, ceata, oameni speriati de bezmeticul care gonea prin satul lor pe o motocicleta albastra. Numai ca totul s-a dat peste cap intr-o buna zi cand, aflat la niste prieteni acasa mi s-a pus intrebarea: "-Ba, dar tu nu vrei sa vii cu noi?". Haoleo!...
Mira, Florin, Gigi, Gabi si Paul formeaza prima echipa romaneasca ce ia parte la cel mai mare raliu caritabil din lume (
http://mongolrally.theadventurists.com/); si vor purta un nume cat se poate de sugestiv: Paramongols. A, si vor merge pana in Mongolia, Ulan Bator, mai exact... cu o ambulanta... Scopul lor e pur caritabil, ca dovada faptul ca la destinatie vor dona ambuanta statului mongolez iar toti banii care vor iesi in plus din donatii vor fi la randul lor donati. Oricum, pentru mai multe detalii, aveti site-ul lor (
http://www.paramongols.ro ) sau pagina de Facebook (
http://ro-ro.facebook.com/pages/Paramon ... 8177458513 ) .
-Ce zici, te bagi?"
-Pai stai ma, ca eu cu plecarea mea, cu Europa, cu frumos, cu fara aglomeratie...
In 5 minute a fost un talmes-valmes in capul meu. "Ce naiba, parca aveam alte planuri...".
-Nu vii cu noi, ca mergem la o lansare de carte.
-A cui?
-A unuia care a mers acum ceva timp pana in Mongolia cu motoreta.
-Mihai Barbu? Pai si eu merg acolo!
-Hai, si vorbim pe drum.
Stiam de ceva timp de plecarea lor si din momentul in care am auzit de la Florin de ce vor ei sa faca deja ma vedeam undeva pe un drum pustiu pe undeva la granita Rusiei cu Mongolia. Dar a ramas doar la stadiul de vis, pentru ca mi se parea prea mult, prea departe, prea multa bataie de cap. De parca Europa nu ar fi. Adica da, nu prea e, ca nu sunt vize de dat, peste tot e asfalt, nu gasesti tu un noroi, stai cu cortul doar in locuri special amenajate. Si oare asta vreau eu? Sa platesc pentru ceva care e in mare parte artificial?
O saptamana a durat. Atat. Cat sa imi dau seama ca timp de cateva zeci bune de zile pot fi eu, Paramongols, o motocicleta, o ambulanta si un orizont gol. Cat sa realizez ca voi putea trece atat prin nisip cat si prin zapada. Dar mai ales, ca as putea sa ma intalnesc cu oameni cu care nu voi putea purta o conversatie decat prin semne, ca m-as lovi de probleme de orientare in pustietate, ca as fi nevoit sa mananc cine-stie-ce fiertura deloc imbietoare intr-o iurta uitata de lume, ce mai, ca m-as putea lovi de greu incat sa imi urasc zilele. Da, asta vreau!
Asa ca, pe data de 23 Iulie 2011, voi pleca impreuna cu cei cinci, din Bucuresti pana in Praga (de acolo e al doilea start oficial al raliului) si de acolo in Ulan Bator. Numai ca ma voi intoarce singur. Prin Rusia (da, stiu, din septembrie incepe frigul, dar ma risc, nu am de ales). Pe un XL600V. Motocicleta e deja la modificari, vizele incep sa se miste cat-de-cat (8 tari prin care nu pot trece doar cu pasaportul), ce mai, bataie de cap. Partea buna e ca in mare parte totul e cat de cat pus la punct: am inceput tratativele cu sponsorii si voi vinde tricouri (prietenilor) special facute pentru plecarea asta.
NU, sa nu credeti ca am postat pentru a va cere ajutorul financiar, ci doar pentru a va prezenta, de la inceputul ei, o plecare intr-unul din cele mai frumoase locuri din lume, intr-o tara absolut superba. Ajutorul pe care il primesc cu mare drag atat eu cat si cei cinci cu care voi pleca este cel logistic, in mare parte, dar si sfaturi, urari de bine, urari de rau...
Cam atat pentru prezentarea in mare. Zilele astea voi posta si traseul (pe hartile de la Lonely Planet scanate).