Săptamâna trecută primesc o veste din partea comenduirii întreprinderii la care lucrez cum că sunt nevoit a-mi lua urgent concediu 4 zile restante încă din 2009.
Mă conformez cu tragere de inimă că sunt nevoit să-mi fac planuri peste noapte iar vremea nu părea deloc a fi de partea mea. O zi o pierd aiurea căutându-mi de lucru pe acasă, seara trec pe la garaj să-mi duc bicicleta şi o văd pe Wanda că-mi face cu ochiul. Şi-o întreb în gândul meu:
G: - Ce faci Wanda? Te plicitiseşti tare?
W: - Stau şi eu că n-are cine să mă plimbe.
G: - Ei nu. Ce zici dacă te scoate tati într-o excursie mică?
W: - Credeam că nu mai zici odată. Hai să mergem!
G: - Uşurel măi tati, ai rabdare până se crapă de ziuă. Dar dacă vrei să mergem trebe să promiţi că o să fi cuminte.
Cu puţină muncă de convingere primesc bilet de voie şi dimineaţa beau cafeaua, pun 5 tricouri, 2 şosete, blugi, mergători şi o pereche de chiloti în topcase şi direcţia Lupeni.
Prima oprire la Cloptiva, Hunedoara. Aici mai mergem noi să zburăm cu parapanta. Se poate urca pe un pinten la 1300m altitudine de unde se vad Retezaţii şi toată Ţara Haţegului:
Apoi am urcat pe valea Râului Mare, barajul cu acelaşi nume:
după care am mers puţin pe drumul ce urcă spre Munţii Ţarcu:
ca la întoarcere să găsesc drumul blocat de un brad prospăt defrişat:
Cu puţină transpiraţie trec pe lângă el şi viteză la vale fiindcă norii erau din ce în ce mai negrii. Aici am luat în freză prima ploaie. Ştiţi genul acela de prognoză care spune: "Va ploua pe arii locale în Banat, Crişana....". No, când zice local se referă la locul unde eşti tu. Deci oricum te plouă.
Şi m-am încăpăţânat să nu-mi scot combinezonul de ploaie, fiindca chiar în faţa mea era senin, nici urmă de nori. Fals, m-a plouat până în Petroşani unde m-am oprit pentru gaz şi o cafea, destul cât să treacă ploaia.
Ziua a 2-a am stat pe curu meu să-mi usuc echipamentul şi să mă joc cu pruncul sorei mele. Priceless.
Ziua a 3-a am luat harta şi-am desenat o linie dreaptă între Lupeni şi Zalău şi i-am zis la Wanda, "No, pe aici mergem. Bine?" "Hai că pe aici n-am umblat nici eu.".
Până la Deva nici n-am respirat cred, câteva pârţuri am tras sigur de la săriturile de pe drumul patriei. E belită rău bucata aia de drum. Horror.
De la Deva spre Brad apoi la Buceş Vulcan:
Apoi am intrat de-a binelea în Ţara Moţilor.
La haldele de steril:
Din ciclul "Păstraţi apele curate!"
Continuare mâine.
arată tare bine peisajele încă pline de zăpadă! 
Hai cu continuarea 
, da ii mult prea tare poza! Imi place ca esti inventiv 
News
Site map
SitemapIndex
RSS Feed