Hai sa mai avansam un pic cu povestea ca is blocat de 2-3 sapt in UFA (virtual ca practic sunt doar in Bv din pacate).
Urmatorul punct de atractie erau muntii Ural pe care stiam ca trebuie sa ii traversam inainte sa ajungem in Chelyabinsk.

Din pacate comparativ cu peisjele pe care le avem noi in tara sau ce vezi prin alpi/Croatia partea asta de urali este total fada ...
Daca nu stiam pe unde suntem i-am fi trecut fara sa ne dam seama ca suntem in Urali.

La plecare din Ufa neamtzul cu Adventure990 ne-a recomadat sa facem o tura de o zi pina la Magnitogorsk.
Au aici unele din cele mai vechi mine din lume si ar fi fost interesant sa vedem un oras 100% industrial, cu industrie siderurgica ruseasca ... dar timpul nu ne-a permis asha ca am dat pass.
M5 pe unde am fost noi e drum bun, dar extrem de aglomerat.
Imaginetiva un fel de valea Prahovei cu doar o banda pe sens si linie continua pe zeci de km.
Stiam ca politia sta la linie continua pt ca ii vedeam aproape la fiecare 20 km dar tot nu ne puteam abtine sa mergem cu 60 km/h ... asha ca am mers cam individual bucata asta ca sa putem depasi cum prindem ocazia (linie intrerupta sau linie continua fara politie).
Peisajul arata cam asha:

Chiar daca pe drum nu se vede nici un fel de marcaj linia continua e subinteleasa si ei iau in considerare semnele de depasire interzisa. In concluzie GRIJE MAXIMA.
Si dupa o zi de motociclit am intrat spre dupamasa in oraselul pe care il asteptam de mult timp, insa deja aveam asteptarile in aer. Nu mai faceam nici un plan si nu ne mai gandeam la absolut nimic.

Vizitam un pic prin zona, intram in discutii cu ceva tinerei mai dezghetzati si aflam ca au un fel de loc in care se intalnesc toti motoristii.



Orasul nu parea nimic fantastic dar hai sa vedem unde se intalnesc roakerii suparati violatori de babe ca poate ne arata ei chestii misto. In Saratov a iesit o seara super misto cand am aplicat strategia asta, deci e clar o chestie care sa merita incercata.
Evident ca ne-am invartit in cerc vreo 15 min ca nu gaseam de nici o culoare locul care era o parcare centrala, dar oarecum ferita de ochii traficului mare.

Oamenii de aici: FANTASTICI.
Erau vreo 2-3 care o rupeau decent in engleza si am reusit sa povestim pe indelete cu ei.
Michail Koroloev (aka Misha) - tipul cu ochelari de soare.
Vorbea binisor engleza si chiar daca pare un dur ce calaraste chopper un Midnight Star de 1300, omul era extrem de prietenos si amabil.
Ne-a dat numere de telefon din Novosibirsk si Barnaul in cazul in care ajungem pe acolo si avem nevoie de ceva, ne-a dat cafele si pestisori uscati de rontait ... vroia chiar sa ne ia la el acasa sa dormim.
Dar nu a fost singurul care a venit cu propuneri de cazare:
Katherina (aka Katya) s-a inteles extrem de bine cu Sebicozaurul.
In poza in spatele ei e un dement pe care il chema Dima, nu vorbea bob de engleza dar cumva cumva statea cu noi si il intelegeam

Eram la un pas sa acceptam oferta Katherinei, insa ne-a zis ca trebuie sa vorbeasca cu ai ei ... sa puna masa, sa aranjeze camera de oaspeti etc si am zis ca lucrurile escaleaza deja prea mult.
Intre timp dupa ce le povestisem ca mi-au cazut cutiile, ca am sudat la plezneala intr-un satuc, a aparut un nenea mecanicul si a zis ca daca vrem sa mergem cu el la atelier mi le face el ca lumea.
OK. Haidam ca mai avem drum lung de facut si nu e bine sa pleci la drum cu o carpeala, mai ales daca ai ocazia sa o rezolvi pe loc.
Asta a fost ce am zis in parcare, pina am inceput sa plecam. Cand am plecat si am inceput sa intram in ceva cartier marginash pe stradute cu o gasca de motociclisti ... parca ma gandeam ca totusi eu tin la rinichii mei
Am inghitit in sec si mergem dupa ei ca oricum acum nu mai avem ce face.

(In poza Nikolay si Anya).
Dubiile au fost total nejustificate, pt ca omul avea atelier foarte misto si era un om de milioane.
Dar ora 00:30, in cartiere marginase in Rusia, neam de lumina si cu motoristi cu care abia te intelegi ... iti da totusi un junghi in stomac.
Atelierul era hiper bine dotat si destul de bine aranjat considerand spatiul restrans si numarul mare de scule si piese de schimb prezente.
A facut shamfren, a polizat frumos tot ce era mizerie si vopsea, a sudat totul cu aparat in argon, a pus intaritura - ce mai: treaba profi.

Ne-am intors, i-am dat de o bere si s-a bucurat de numa omul.
Stau si ma gandesc obiectiv: service rapid la ora 00:30 pe o bere. I LIKE.

Evident ca la garaj am pushcat o bere, am schimbat de gust zamagoane (tzuicomicina de la noi) cu vodka de prima clasa de la ei si o carca de povesti despre motoare, locuri si idei despre imbunatatiri.
Sebi cauta disperat o buda si de la chestia asta a pornit un adevart tamtam; ba chiar a avut aici si un mic show cu tilica ala cu geaca HP.
Sa va povesteasca el mai bine despre ce a fost vorba
Ne intoarcem la parcarea cu pricina si locul intalnirii.
Aici intre timp aparuse un tip tinerel (Lea) care vorbea perfect engleza.
Ne povestea el cum a fost el in New York si a fost hangaroung pe langa Hells Angels si alte chestii de prin state.

Ne hotaram sa plecam in Ekaterinburg pt ca daca ramanem pina dimineata si dormin in Che City vom ramane aici cel putin 2 zile si nu se pupa deloc cu programul nostru.
La plecare Misha, Katya, Anya si Dima aproape plangeau.
Greu de descris sentimentul in care sa iti para atat de rau ca te desparti de niste oameni pe care i-ai cunoscut acum 6 ore si sa te lupti sa vrei sa pleci.
Spre dimineata, impotriva tuturor sfaturilor am plecat spre Ekaterinburg.
Misha ne-a condus pina la iesirea din orash dupa care s-a dus acasa.
Ne spusesera ei ca suntem nebuni, ca e drumul prost ... si pina am intrat in Ekaterinburg chiar am stat cu morcovul si ne asteptam sa dam in ceva hartoape si nimic.
Apoi ne-am adus aminte ca majoritatea din ei aveau vitazane sau choppere; deci e de inteles.
Dimineata la 07:00 eram la tigara in Ekaterinburg
