O sa incerc in continuare sa descriu ce am patit cu toate ca nu cred ca voi reusi sa exprim in cuvinte ceea ce am simtit in momentele cu pricina.
Duminica 18 Iulie (dupa o petrecere a burlacilor
) ma intorceam de la mare pe autostrada soarelui. Ora 18.00, trafic ca pe magheru, noroc ca e putin innorat si nu mai e asa cald.Viteza de croaziera 120-130 km/h sunt cam obosit asa ca nu ma grabesc. In prima benzinarie (km 140 parca) am facut o pauza de o gura de apa, uns lantul, si intins oasele putin pe iarba pt ca urma plictisitoarea autostrada. Pornesc la drum. Dupa aproximativ 50 km (la km 90) incep manevra de depasire a unui taxi care scotea fum. Accelerez pana la 140-150 si in momentul in care eram in dreptul taxiului simt cum Zambilica incepe BRUSC ( si o sa revin asupra acestui fapt) sa fuga de sub mine. Senzatia era similara cu mersul pe noroi, iarba umeda sau pe gheata numai ca aveam o viteza prea mare pentru dans. Pentru ca situatia degenereaza rapid (2- 3 secunde) si motocicleta devine din ce in ce mai naravasa si fuge stanga dreapta violent, ma umplu de adrenalina si creierul meu trece pe pilot automat.
Ce am facut constient: Am dat semnal dreapta si am taiat gazul, m-am asigurat ca a trecut taxiul (am abandonat depasirea), cu greu si fara manevre bruste am reusit sa o aduc pe banda de urgenta si am oprit.
Ce ganduri mi-au mai trecut prin cap: Cad! O sa cad si o sa ma faca praf astia cu masinile, ce are de face in halul asta? s-au spart rulmentii?, s-a slabit roata?, s-a rupt lantul si s-a blocat roata?, daca intru in parapet?
Cel mai greu a fost sa imi pastrez echilibrul si sa imprim o directie motocicletei care mergea unde avea ea chef si aveam impresia ca spatele vrea sa o ia inainte. Traiectoria motocicletei din momentul in care inceput evenimentul pana la sfarsit a fost sinuoasa; cand stanga cand dreapta si spatele motocicletei fugea haotic in lateral, cand pe o parte cand pe cealalta.
De cateva ori mi-am zis gata am cazut!
Cand am ajuns pe banda de urgenta a fost inspaimantator de greu sa o tin acolo si sa incetinesc. Parapetul ala de protectie ma inspaimanta.
Am oprit-o in final, m-am dat jos si am rasuflat usurat.
Moment de reculegere 30 - secunde nici nu m-a interesat cauza evenimentelor, stateam pur si simplu si ma gandeam ce norocos sunt.
Ma dau jos de pe motor si ma uit la roata spate: Aveam pana. In roata nu mai aveam pic de aer si cauciucul era desprins ( se vedea interiorul jantei ).
Ok... acum ce facem? Parca am camera la mine dar nu am cu ce sa umflu roata ( foarte inteligent ).
Ma uit si vad un panou langa mine pe care scrie: Spatiu servicii 2000 m. Exista si benzinarie! Super!. Hai sa mergem pe langa ea 2 km...o sa dureze 30 min dar asta e. Mai bine decat sa ma apuc de reparat pe banda de urgente cu traficul de duminica seara langa mine.
Incerc sa o imping....merge foarte greu, pornesc motorul si incerc cu motorul dar Zambilica merge oblic si sinuos si mi-e foarte greu sa o controlez.
Asa nu merge. Opresc.
Fratele meu era mai in spate cu masina, il sun - am noroc abia intrase pe autostrada - cumpara un spray de pana, dar nu moto ( nu era cu poliuretan vezi foto) si pleaca spre mine.
Opreste un grup de 3 motociclisti iar unul dintre ei imi ofera un spray de pana. Eu ii multumesc si-i spun ca vine fratele meu cu unul si o rezolv asa poate si el o sa aiba nevoie de acel spray.
Ajunge spray-ul incercam, nu functioneaza. Verific topcase-ul si surpriza...N-AM CAMERA LA MINE!. Fratele pleaca spre Bucuresti sa aduca camera si eu raman sa imping incet incet pana in benzinarie.
E al naibii de greu. In una din multele pauze observ o platforma de ridicat auto si-i fac semn.Opreste.
Intrebare: Ma duci si pe mine pana 1,5 km pana in prima benzinarie?
Raspuns: DA.
O ridicam si ajungem in benzinarie.
Intrebare: cat ma costa pana la Bucuresti?
Raspuns: 300 lei
Intrebare: Si pentru astia 1,5 km?
Raspuns: 80 lei!
Eu: n-am decat 40 cash!
El: Lasa asa!
Ma apuc de desfacut. N-am nici leviere. Las ca am vazut eu pe forum cum unul a facut o pana folosind drept leviere bratele de le clestele din trusa.
Cam greu fara scule dar reusesc. Scot camera si vad o gaura destul de mare. Gasesc si cuiul.(vezi foto) Spal cauciucul si janta pe interior de solutia minunata care nu a functionat, si astept camera. Incerc sa-l sun pe frate-miu sa-i spun sa ia si levierele dar bateria telefonului ma lasa.
Vine camera, e si mai greu acum fara leviere dar reusim.
Am ajuns acasa pe la ora 23.
Ce nu am inteles din intamplarea asta:
De ce nu am simtit nimic decat atunci cand roata era mult prea desumflata?
Nu am fost eu foarte atent la comportamentul motocicletei sau fiind ceva nou pt creierul meu acesta a interpretat eventualele semnale ca rafale de vant sau turbulente de la masinile din fata?
Ce am invatat eu din experienta asta si poate va ajuta si pe voi:
- Sa fiu atent la cum se comporta motocicleta si atunci cand teoretic nu se poate intampla nimic extraordinar.
- Oricat de antrenat ai fi pentru situatii de urgenta cele mai multe reactii sunt instinctive (mai ales cand vine vorba de pastrat echilibrul).
- Sa iau MEREU cu mine camere, leviere, pompa de umflat, spray de pana, incarcator pt telefon .
- Sa nu bruschez nici o comanda (frana, directie, acceleratie) atunci cand motocicleta scapa de sub control.
Cam asta a fost patania mea si va doresc sa nu treceti niciodata prin momente de genul celor descrise de mine.
Am pus si pozele mai jos.
P.S.: De unde cumpar o camera?





News
