Gaşca s-a stabilit cu o zi înainte, eu, Gery, Kruno, Doru, posibil Gelu şi Raul mai mult ca sigur, traseul s-a ales mai mult din dorinţa să nu dăm de zăpadă, deci ne-am limitat la altitudini sub 800m, adică cel mai apropiat deal de Timişoara: Muntii Zărandului.
Take off ora 9, benzinărie, gaz, haleală, cafă. Raul lipsă. Traseul propus de Gery, proaspăt posesor de GPS şi dornic de a-şi testa scula, Lipova, Şoimos, Creasta Zărandului, Căsoaia, Arăneag, Tauţ şi de acolo înapoi peste deal până la Pietriş.
Până la Lipova somn de voie iar de la Şoimoş ieşim pe off şi ne trezim la contactul cu gropile autohtone. Forestiera ţine vreo 5 km pe malul apei apoi se opreşte brusc într-o parcare mare. De aici singura continuare era pe ..... poteca turistică, urcuş abrupt pe un fost frum de exploatare cu 2 şanţuri mari de-o parte şi de alta de pute-ai să-ţi propteşti motoru în ea.
Primul o înnecă Gery, furat într-unul din şanţuri nu mai reuşeşte să iasă pe uscat şi se afundă în amestecul de pietriş şi noroi. Reuşim să-l împingem cu greu la deal, priviţi faţa lui Gery după ce a ieşit din gaura neagra.
El zâmbeşte, dar după mobra lui se vedeau şiroaie de apă de la tranpiraţie
Continuăm cu proba a doua din concurs, săritura peste gropa cu lemne:
Lemnele le-am pus noi, m-a bufnit râsul gandindu-mă la asemănarea cu vitezanele pe Transalpina, băieţii şi-au construit autostradă din lespezi
:
Probabil de asta mi-am trăntit gacica de pământ încercând să trec neasistat gropa cu pricina. Tot aici mi-am lăsat şi oglinda stânga, s-a crăpat in zeci de bucăţele la impactul cu solul. Atâta bai să fie, povestea merge mai departe.
Ajungem pe creasta Zărandului, adică dăm de marcajul linie roşie, căci de aici nu mai putem să le numim nici măcar forestiere. Moment de respiro şi trec instant peste sentimentul pierderii unei oglinzi când văd pădure plină de :
Păstrăm marcajul nostru care ar trebui să ne ducă la Căsoaia şi începem coborârea. Adică pe aici:
Idem, nu vă lăsaţi înşelaţi de faţa zâmbitoare a lui Gery, simula. Coborârea era destul de abruptă dar solul moale şi frunzele ude unde mai pui şi cele 200 kile transformau totul într-un fel de slalom printre fagi. Pe bucata asta ne egalează la scor Gelu şi Doru, singurul care se încăpăţânează să cadă e Kruno, care o ia ca un kamikadze în jos. Se pare că asta era cea mai bună metodă. După multe strîngeri din dinţi şi din frâne ajungem în vale de unde începea o forestieră draguţă spălată de apă.
De aici voie bună până la Căsoaia unde şuntăm bariera printr-un mic locaş de la marginea ei. Ne îngrozea gândul că ar fi trebuit să ne întoarcem pe unde am venit din cauza unei amărâte de bariere. Oufff ce oameni, dom'le.
Continuarea mâine,
Gheza
,prieteni 
, distractie 
.
Asta ai si vrut , sa dai de noroaie ... vad ca nu atzi dus lipsa !
), eu o sa incerc sa nu repet ce a spus Fade dar daca-mi scapa ... si nici nu am talent de povestitor, trec direct la partea de off-road unde se stie ca un lucru cand il incepi cel mai bine este sa o faci cu o pauza
Foarte tare fotoreportajul! 
News
Site map
SitemapIndex
RSS Feed