Traseul de Sambata:
si Transalpina:
Foto Sambata:
La pestera Bolii:
Cheile Jietului:
Vedere spre Retezat:
Vitezanele isi iau la revedere si rateaza Transalpina:
Loc de luat o gustare mica, chiar la inceputul golului alpin:
si
I-am jurat dragoste eterna:
Nici urma de zapada pana aici:
Aici incepe show-ul:
Daca nu pe drum atunci pe langa el, doar sa continuam, nu voia nimeni sa se gandeasca la intoarcere:
Asta dupa ce am excavat o bucata buna de zapada:
Semnele iernii:
Breathtaking scenery:
Fagarasii in departare?
Tata jeepurilor:
Mircea, dornic de aventura isi infunda mobra in zapada:
The G spot on the D day:
Continuam. Strategia a fost sa trecem un singur motor si sa-l trimitem in cercetare sa vada daca in continuare mai sunt pete mari de zapada imposibile de traversat. Fercicitul castigator a fost Calin, dupa ce i-am dezbracat mobra de toate accesoriile am tracut-o cu brio. L-am asteptat pe Calin pana a ajuns aproape de pasul Urdele, de unde banuiam noi ca drumul era liber de zapada, unu ca era pe partea cu soarele si doi pentru ca vedeam jeepurile disparand in zare.
Hopa tzupa si cu celelalte mobre:
Duda isi dadea duhul dupa ce a facut cunostinta ca gemenele African:
Schubi se incalzea la soare:
Peisagiu de toamna sub ultimele raze de lumina ale zilei:
Ranca in apus de soare:
Din Novaci cap compas Bumbesti-Jiu-Petrosani prin puzderia de sate de la poalele muntelui. Defileul noaptea, atentie maxima distractie minima.
Alimentam cu berula din Petrosani si pe la zece si parcam mobrele sub lumina becului:
Tuica a fost la mare cautare, aveam de toate sortimentele din toate regiunile : Zalau, Arad, Deva. Sanatate si voie buna! Hai noroc!
Ziu2, traseu:
si partea cu off:
Tinutul momirlanilor:
Pesterea cu Gheata, n-am reusit sa dam de ea, probabil s-a topit din cauza incalzirii globale.
Mobrele la poza de grup:
Si acum un mic exercitiu de imaginatie. Aveti mobra intre picioare si va aflati pe un drum asemanator cu :
E liniste totala, nu mai sti cum sa mergi mai incet sa te bucuri cat mai mult de natura, ai abandonat ideea sa-ti mai ajungi colegii din urma si-ti urmezi glasul interior care-ti zice ca asta e locul la care ai ravnit atat timp printre betoanele din oras si sirenele insuportabile care te trezesc zi de zi. A meritat efortul, o secunda petrecuta acolo te vindeca de zile intregi pirerduta intre betoane. Si dintr-o data auzi un murmur, la prima curba iti se iveste in cale:
E imposibil sa nu te opresti! E musai! Ti s-a facut sete instant, trebuie sa simti gustul naturii, sa-i bei seva care o hraneste. Nu te mai obosi sa-ti tragi mobra deoparte, nu circula nimeni pe drumul cela. Esti deja langa izvor incercand sa bei apa din palme dar ti se scurge pe sub maneci si simti sudoarea rece a naturii cum te racoreste. Nu mai stai pe ganduri si-ti limpezesti ochii cu apa rece.
Acum partea cea mai buna; inca esti ud pe fata dar nu te deranjeaza, te simti chiar mai bine si te urci pe mobra si mergi mai departe. Vei avea parte de cea mai vie senzatie, simti cum apa se evapora si mici tepi iti incerca pielea, te bucuri efectiv ca traiesti si te consideri macar acum, un om norocos.
OK! Trezeste-te! Visul s-a terminat! Sirenele urla si seful tau iti cere raportul iar tu te uiti pierdut pe metrul patrat de geam. Sa-ti fie rusine ca ai indraznit sa te gandesti la asa ceva! Stai jos! 4.
Valea Sohodolului. Apa a sapat in calcar mici ochiuri de apa, ce prindeau culori albastru - verzui. Depinde de unde priveai:
Hopa, hopa incetisor ii ajung pe baieti din urma de cateva ori, doar ca sa pornim iara la drum. Tot mergand observ mobrele pe un petec de pietris langa malul apei si pe protagonistii:
Eu ma gandesc in sine ca s-au oprit sa se mai scape putin de putoare si sa-si racoreasca picioarele, ma gandesc instant ca nu am slip la mine dar as face si eu o baie cu toate astea. Idiot incurabil! Am mai recidivat odata cu o baie momorabila in Taul Agatat(2208m) din M-tii Retezat incercand sa impresionez doua gacici, rusoaice. Trei zile am umblat cu frigul in oase si imbracat cu toate hainele in miezul zilei, parca eram un nigar venit in Europa in toiul verii. Intreb totusi pe malul celalalt: "Baaah, e rece apa?". Primesc doar hohote in schimb si Mircea imi arata o dara in albia raului. "Asta e de la motoru' lui Berty". Ah faina traba, numa ca Transalpul s-a inmuiat bine de tot si refuza sa porneasca.
Prietenii stiu de ce. Bineinteles ca avea apa in toate maruntaiele. De aici n-am poze ca am ajutat la resuscitarea animalului innecat. Ar fi de amintit ca dupa ce am inviat mobra, inca ardea focul lui Calin, facut pentru purjarea bujiilor. Lihniti de foame dupa atata impins, unde mai adaugi si mirosul de fum ne-a fost suficient sa incingem o clisa fripta cu ceapa, la fata locului, cum s-ar spune.
Cheile Sohodolului. Eterna intrebare: pentru ce e teava aia care strabate cheile dintr-o parte in alta si apare in toate pozele?
Baia de Arama- Herculane. Peisajul se schimba si oamenii la fel. Vreau sa spun ca toti kinderii de pe marginea drumului mi-au facut cu mana si eu le-am raspuns. Dar spre deosebire de alti kinderi, astia chiar faceau in semn de salut si nu in semn de "da-i gaz", pe care-l urasc de altfel.
Aici m-a batut gandul sa-mi ingrop amanta in frunze si sa ne tragem in chip impreuna. Din pacate m-am aruncat doar eu in frunze, cu Wanda era pericol sa nu mai ies din sant, eram ultimul din trupa.
Herculane, my love:
Mici si ciorba de incalzire in Herculane, sub privirile pensionarilor aflati la "tratament". Ne prinde noaptea de-a binelea si decidem in unanimitate sa evitam traseul Herculane-Caransebes-Timisoara, nemarcat, plin de semnale si aflat in lucru decidem sa abordam Oravita-Moravita-Timisoara.
Am mai fost pe el dar demult, la lumina farurilor vedeam peretii uriasi de stanca ce margineau valea. Am ramas iar in urma sa pot aprinde faza lunga, vedeam mai bine ce venea dupa curba, puteam sa ma concentrez mai bine.
Chiar la iesirea de pe valea Minisului, dupa intersecti cu durmul ce duce la Anina este o portiune de drum nou reparata si trasata. Prind curaj si cresc viteza la 70. Vine curba, aplec mobra, vad capatul, gaz si vad pe partea dreapta ceva maro. Las instant din gaz, trec de obiect, ma uit la el. Un cal. Mai 5 metri, alt cal. Inca unul. Stop! Trei cai la marginea drumului, din care unul chiar la iesire din curba. Ma opresc transpirat tot. Nu se poate asa ceva. Un pas daca era mai spre interiorul soselei nu puteam sa-l evit, intram in el. Tic, tac si ceau. Nu ma pot impaca cu gandul nici acum si nici atunci. A fost cea mai brusca trezire la realitate din viata mea.
Noapte buna!
Restul pozelor pe galerie ca de obicei:
http://www.transalp.ro/galerie/thumbnails.php?album=83
Fade
) De data asta nu ne-am lasat si am trecut motoarele , am inpins pe ele oprite si trase cu o chinga ! A mers super treaba ... Pe cand am coborat ne-a prin si intunericul ... pe la ora 22:00 am ajuns langa Petrosani la vreo 10 km , la cabana la un prieten de a lui Geza , unde ne astepta deja Kato cu Ovi ( care nu au fost pe TransALPina )
Sau era asa " cald " si s-au incalzit putin ? 
asta-i tura in care l-ati gasit me Mircea cu Kawa cu cauciucul spart pe marginea drumului eu am plecat sa caut sprai de umflat roti pana in Turnu Severin si cand m-am intors surpriza Mircea disparuse de la locul unde l-am lasast 
News
Site map
SitemapIndex
RSS Feed